Alexandru Ranga
Blight

Alexandru Ranga

Blight

11.04-30.04.2024

curated by Andrei Barbu

EN

Tyger Tyger, burning bright,

In the forests of the night; 

What immortal hand or eye, 

Could  frame thy fearful symmetry?

 

Blight is a large-scale immersive installation, with its unfolded volume occupying approximately 60% of the gallery space. Alexandru Ranga utilized various materials for its conception, including steel, rope, transparent and black melted plastic film, plaster, wood, Vantablack, and black aquatic sand. The installation consists of two categories of pieces: ready-made objects and works previously designed by the artist.

The ready-made pieces were customized with black and Vantablack paint applied with an airbrush. Furthermore, small metallic pieces from the artist’s portfolio, such as theriomorphic elements crafted from metal scraps and covered with a layer of Vantablack, are completing the installation. Bees and the rat are present here as already recognized elements that are part of Alexandru Ranga’s personal brand.

The installation amplifies its immersive value through the sound played in the gallery space, signed by Cristin Negriuc. From the beginning of the discussions, there has been an idealization aimed at bringing common materials used for the installation closer to the aesthetic and spatial potential imagined by the artist and an exaggeration of the concept which came with an evident and natural gap between the work and its thematic potential. Blight is the artist’s attempt to bring qualities or processes of degradation from the real world into his dream world, and especially to bring his dream among us, once affected by realism. In other words, the theme is a dialogue between the artist’s reality and his dream world, and furthermore, it is the struggle to keep both worlds together.

The poem written by William Blake is a conceptual model for the work as a whole. Tyger is the artwork, but not in its current form, rather in its potential. If we have seen and touched the hands and eyes of the artist, the potential of the work is made by his hands and eyes in their potential, which unfolds fully only in the artist’s inner world of dreams altered by realism. Realism, in turn, is altered by dreams, and although the artist is guided by a natural understanding, he produces cultural objects that deviate from a natural course. Culture is not always functional; often it is even anti-natural and sometimes denies immediate comfort. The artist’s hidden dreams and context are seen as the origin of this culture and appear as an intention that makes him deny his immediate needs for an immortal potential.

The correlation of elements in this immersive installation with a spatial concept is the artist’s offer to physically enter the space of his own dreams. From the same invitation to familiarity, the work plays both with abstract and figurative. There is a constant comeback to figurative, whether biological or just the figure of something known, which becomes infrastructure and preexistent support for new ideas, in a context where the value lies not in the novelty of the content but in the potential relations that it hosts. The formal content is no longer entirely produced from scratch, emotionally invented, but reiterated, and the familiar shape of a bicycle, a bed, or our own image in the mirror at the entrance of the gallery space become existing infrastructure for newness -curatorial text by Andrei Barbu.

RO

Blight este o instalație imersivă de dimensiuni mari, al cărei volum desfășurat ocupă aproximativ 60% din volumul galeriei. Pentru conceperea ei, Alexandru Ranga s-a folosit de o varietate mare de materiale – oțel, rabiț, folie de plastic transparentă și neagră topită, ipsos, lemn, vantablack și nisip acvatic negru. Instalația este compusă din două categorii de piese – obiecte ready-made și lucrări concepute anterior de către artist.

Peste piesele ready-made s-a intervenit cu vopsea neagră și Vantablack, aplicate cu aerograful. În completare, sunt adăugate piese metalice de dimensiuni mici, din portofoliul artistului, cum ar fi elementele teriomorfe lucrate din bavuri metalice și acoperite cu un strat de vantablack. Albinele și șobolanul sunt prezente aici ca elemente deja recunoscute, ce fac parte din marca personală Alexandru Ranga. Instalația Blight își amplifică valența imersivă prin ilustrația sonoră semnată Cristin Negriuc.

De la început a fost vorba de o idealizare care să apropie materialele comune din care este făcută lucrarea de potențialul plastic pe care artistul și-l imaginează și de o exagerare a conceptului care să lase un spațiu gol, evident și firesc, între lucrare și potențialul ei tematic.
Blight este încercarea artistului de a aduce în lumea viselor sale calități sau procese de degradare ale lumii reale și mai ales de a aduce visul aici, odată afectat de realism, în totalitatea lui.

Cu alte cuvinte, tema este un dialog între realitatea artistului și lumea viselor sale și, mai mult decât atât, este lupta de a le ține împreună, un fel de Atlas orizontal, care fără să poată ține greutatea verticală a cerurilor, este pedepsit să împace extremele. Poezia scrisă de William Blake este o machetă de idee pentru lucrarea luată ca un întreg. Tyger este lucrarea de artă, dar nu în forma pe care o are acum, cât în potențialul ei. Dacă mâinile și ochii artistului le-am văzut și le-am atins, potențialul lucrării este făcut de mâinile și ochii săi în potențialul lor, care se desfășoară complet doar în lumea interioară a viselor sale alterate de realism.

Realismul, la rândul lui, este alterat de vis, iar artistul deși ghidat de o înțelegere naturală, produce obiecte culturale și iese din mersul firesc al naturii. Cultura nu este de fiecare dată funcțională, de multe ori este chiar anti-naturală și neagă des un confort obișnuit.

Visul și contextul ascuns al artistului sunt văzute ca origine a acestei culturi și apar ca intenție care îl face să-și nege nevoile imediate pentru un potențial nemuritor (immortal). Corelarea elementelor instalației imersive cu un concept spațial este oferta artistului de a intra, fizic, în spațiul propriilor vise.

Din aceeași invitație spre familiarizare, lucrarea se depărtează de abstract într-un mod critic. Apare constant referința unui figurativ, indiferent ca este biologic sau doar figura a ceva cunoscut, ce devine infrastructură și suport existent pentru idei noi, într-un context în care este valoroasă nu noutatea conținutului cât raportarea la el. Conținutul formal nu mai este produs în întregime de la zero, inventat emoțional, cât reiterat, iar toate figurile cunoscute, forma familiară a unei biciclete, a unui pat sau propria noastră imagine în oglinda de la intrare devin infrastructură existentă pentru noutate – text de Andrei Barbu.