EN
Aprons, Lipstick and Everything Unsaid
Ioana Băltan, Arina Bican
July 10–August 10, 2025
Opening: July 10, 6-10 PM
IOMO Gallery, Băiculești 29, Combinatul Fondului Plastic, Bucharest
This exhibition brings together two distinct artistic approaches that explore interior states through hyper-staged, symbolically charged environments. Employing glossy surfaces, domestic objects, and stylized figures, the works examine forms of psychological tension embedded in the everyday. Beneath a polished visual language—marked by synthetic textures and controlled compositions—unfolds a fragile emotional terrain shaped by repetition, control, and muted anxiety.
There is something seductively glossy about the scenes in these works—mirrors, chrome surfaces, silky fabrics, pastel palettes, flawless skin. At first glance, the imagery draws us in with its smooth finish and almost obsessive attention to detail. But soon, tension begins to build. Faces appear in appliances. Bodies bend into awkward roles. Lipstick tubes are broken, scattered like emptied capsules. Familiar objects—irons, toasters, phones, alarm clocks—begin to feel uncanny.
This atmosphere of polished anxiety defines Aprons, Lipstick and Everything Unsaid. Across these works, two distinct visual languages converge into a single emotional frequency: a quiet, persistent unease that takes the shape of routines, repetitions, and silent expectations. The pieces linger and hum with internal pressure—an invisible script played out through rituals of appearance and caretaking.
Behind their playfully rendered surfaces, the works speak in a code of symbols: alarms set at five-minute intervals, a lipstick trail smearing down the wall, a reflection that stares back from the edge of a silver bowl. The cartoonish precision and synthetic textures aren’t there to entertain—they’re compositional traps, mimicking the seductive order we construct to hold our inner dissonance in place.
In this world, the self is observed and observing, caught in an endless cycle of preparation and repair. The body becomes a placeholder in a staged interior. The mind loops—Did I unplug the iron? Am I still present, or just performing presence? The home is not sanctuary but a tightly controlled set, where the tension between external polish and internal unrest plays out in muted but relentless gestures.
Rather than declaring a message or drawing clear lines between intention and meaning, the exhibition thrives in ambiguity. It doesn’t point fingers or resolve contradictions. It lets them breathe. The works resist narrative closure and instead map a territory where emotion becomes object, where aesthetics are both armor and echo, and where what’s most urgent is rarely said out loud.
Aprons, Lipstick and Everything Unsaid captures a state of being that is hyper-aware, self-curated, and internally frayed. Not a scream, but a murmur behind the mirror. A presence that’s almost too composed to be fully comfortable.
Ioana Băltan (b. 1993, Dragomirești, Dâmbovița) lives and works in London. She attended the National University of Arts, Bucharest, where she obtained a BA degree in painting in 2015. The same year, Băltan obtained the Teaching Training Department’s BA degree issued by the same institution. She continued her studies at The Brera Fine Arts Academy in Milan with a scholarship and got an MA Degree in Strategies of Creation in Painting, released by the National University of Arts, Bucharest.
Băltan’s paintings reveal her strong preoccupation with contemporary approaches to the female figure. Her large-scale compositions are thought of as a body of visual research on portraying feminine archetypes with a strong focus on beauty standards /and body image on social media. In her work, she captures the contrast between the image of contemporary glamour and the soft brutality of beauty standards. The idealised female figures are often placed between luxurious settings and deranged tables with broken make-up and pills, highlighting the violence women subject their bodies to in order to attain physical perfection.
Arina Bican (b. 1991, Bucharest) is a visual artist whose work explores themes such as femininity, cultural memory, and everyday anxieties.
A graduate of the National University of Arts in Bucharest, specializing in Mural Art (Bachelor’s and Master’s degrees), Arina Bican combines painting, ceramics, and drawing to create works that reflect on feminine identity and the symbolism of braided hair.
In her recent practice, Bican focuses on small, repetitive fears — obsessive questions about safety, control, or failure — that transform the domestic space, seemingly familiar, into a terrain of inner tension. Household objects become witnesses to these states, imbued with fragile lucidity and personal sensitivity.
A member of the Romanian Union of Visual Artists, she has participated in numerous solo and group exhibitions, both nationally and internationally.
RO
Aprons, Lipstick and Everything Unsaid
Ioana Băltan, Arina Bican
10 iulie–10 august 2025
Deschiderea expoziției: 10 iulie, 18:00-22:00
IOMO Gallery, Băiculești 29, Combinatul Fondului Plastic, București
Expoziția reunește două demersuri artistice distincte care explorează stările interioare prin medii hiper-regizate și încărcate simbolic. Prin suprafețe lucioase, obiecte domestice și figuri stilizate, lucrările investighează formele de tensiune psihologică impregnate în cotidian. Dincolo de un limbaj vizual lustruit — marcat de texturi sintetice și compoziții controlate — se desfășoară un teritoriu emoțional fragil, modelat de repetiție, control și anxietate reprimată.
Există ceva seducător în luciul acestor scene — oglinzi, suprafețe cromate, țesături mătăsoase, palete pastelate, piele impecabilă. La prima vedere, imaginile ne atrag prin finisajul neted și atenția aproape obsesivă la detalii. Însă curând se insinuează o tensiune. Chipuri apar în aparatele electrocasnice. Corpurile se pliază în roluri incomode. Rujurile sunt rupte, împrăștiate ca niște capsule golite. Obiectele familiare — fierul de călcat, prăjitorul de pâine, telefonul, ceasul deșteptător — capătă o prezență stranie.
Această atmosferă de anxietate lustruită definește Aprons, Lipstick and Everything Unsaid. În aceste lucrări, două limbaje vizuale distincte converg într-o frecvență emoțională comună: un disconfort tăcut și persistent, care ia forma rutinelor, repetițiilor și așteptărilor nerostite. Piesele vibrează de o presiune interioară — un scenariu invizibil jucat prin ritualuri ale apariției și îngrijirii.
Dincolo de suprafețele lor jucăușe, lucrările vorbesc într-un cod simbolic: alarme setate la intervale de cinci minute, o urmă de ruj întinsă pe perete, o reflecție care privește înapoi din marginea unui bol argintiu. Precizia caricaturală și texturile sintetice nu sunt menite să distreze — sunt capcane compoziționale, imitând ordinea seducătoare pe care o construim ca să ținem sub control disonanța interioară.
În această lume, sinele este simultan observator și observat, prins într-un ciclu infinit de pregătire și reparație. Corpul devine un substitut într-un interior regizat. Mintea se blochează în buclă — Am scos fierul din priză? Mai sunt aici sau doar joc prezența? Casa nu mai este refugiu, ci un platou controlat cu strictețe, unde tensiunea dintre lustruirea exterioară și neliniștea interioară se desfășoară în gesturi discrete, dar constante.
În loc să transmită un mesaj clar sau să traseze granițe ferme între intenție și sens, expoziția se hrănește din ambiguitate. Nu arată cu degetul și nu rezolvă contradicțiile. Le lasă să respire. Lucrările refuză închiderea narativă și, în schimb, cartografiază un teritoriu în care emoția devine obiect, estetica e simultan armură și ecou, iar ceea ce e cu adevărat urgent rămâne rareori rostit.
Aprons, Lipstick and Everything Unsaid surprinde o stare de existență hiper-conștientă, auto-curatoriată și interior destrămată. Nu un țipăt, ci un murmur din spatele oglinzii. O prezență aproape prea compusă ca să fie cu adevărat confortabilă.
Ioana Băltan (n. 1993, Dragomirești, Dâmbovița) trăiește și lucrează în Londra. A studiat la Universitatea Națională de Arte, secția pictură, obținând diplomele de licență (2015) și master (2017). În cadrul aceleiași instituții a absolvit Pedagogia Artelor Plastice și Decorative în 2015. În timpul studiilor masterale, a studiat la Academia de Arte Frumoase din Milan în 2017.
Picturile Ioanei Băltan se focusează către o abordare contemporană a figurii feminine. Compozițiile sale de dimensiuni mari sunt gândite ca o documentare vizuală a arhetipurilor feminine, cu accent pe standardele de frumusețe în social media. În lucrările sale se observă un contrast puternic între ideea de glamour și brutalitatea standardelor de frumusețe. Figurile feminine sunt idealizate, adesea pictate în interioare strălucitoare înconjurate de mese de machiaj dezordonate, farduri distruse și pastile. Aceste elemente subliniază violența la care femeile își supun corpul ca sa atingă perfecțiunea fizică.
Arina Bican (n. 1991, București) este o artistă vizuală care explorează teme precum feminitatea, memoria culturală și anxietățile cotidiene.
Absolventă a Universității Naționale de Arte din București, specializarea Artă Murală (licență și master), Arina Bican îmbină pictura, ceramica și desenul în lucrări ce reflectă asupra identității feminine și simbolisticii părului împletit.
În practica sa recentă, Bican vizează fricile mărunte, repetitive — întrebări obsesive legate de siguranță, control sau eșec — care transformă spațiul domestic, aparent familiar, într-un teren al tensiunii interioare. Obiectele casnice devin martori ai acestor stări, încărcate de o luciditate fragilă și o sensibilitate personală.
Membră a Uniunii Artiștilor Plastici din România, a participat la numeroase expoziții personale și de grup, atât în țară, cât și în străinătate.