Ioana Băltan
Fantastyfrolia: A Painted Tale With Tints Of Marzipan
08-31.03.2024
curated by Gilda Ghinoiu
EN
Using composition rules specific to the Cartoon Glam movement, in which the human figure dominates the surface of representation, Ioana Băltan creates, through pictorial means, a guide to revisiting the memory of childhood, in the economy of which she first isolates elements with a symbolic charge – a unicorn, a lollipop, a bunny – then organizes them into visual ecosystems governed by the laws of hyper-feminine aesthetics.
Ioana’s imaginary map thus follows the reverse logic marking the construction of the formation and education novel – the Bildungsroman – whether literary or visual. If, in the Bildungsroman, the main character discovers the unknown and learns to manage the surrounding reality by developing new skills, while following a linear narrative path with a beginning and an ending, in Ioana Băltan’s series, he rediscovers the once-known-now-forgotten by being confronted with childhood sequences subject to the non-logic of emotional memory.
The linearity of the narrative is thus pulverized into slivers of memories randomly developed on large surfaces, rendered in oil on canvas. The viewer is served slices of the artist’s emotional archives, the archives of that illo tempore perfectly preserved beneath the flesh of the plastic dolls in the foreground. Ioana Băltan increases the light of her compositions by juxtaposing desaturated and saturated tones. Neapolitan yellow, strontium yellow or thalo crimson pinks gain a high value index in the company of cobalt blue, magenta violet and China green. The rhythm of surfaces worked in ultra-saturated orange tones with burnt shadows and green tones transforms some compositions from static-representational to dynamic-narrative, portraying to viewers doll-like characters in motion. Unexpectedly, the plastic fairies seem to move, thanks to the chromatic associations expressed by the artist. The characters’ broad gestures, the exaltation of flesh through the layering of glaze and the artist’s choice of the generic portrait with exaggerated facial features are all typical manifestations of the dominant Cartoon Glam gene altered by the icon-signs of hyper-feminine aesthetics.
A Barbie world conquering the fantasy realms of childhood emerges in shots that look like Instagram selfies. The artist’s careful attention to rendering hair volume by applying thin, elongated and calm brush strokes, as well as the manner in which the garments are treated in subtly textured pastel tones, amplify the femininity of the characters depicted. All the canvases thus become feminine, gaining the quality of frames that are witnesses to the defiance of heteronormative norms and transforming the paintings into a series of confessions of the auctorial ego. Ioana Băltan’s messages go beyond the aestheticization of dolls taking selfies while eating cakes, wearing make-up or riding fluffy unicorns in a flying gallop, and aim at exposing the excessive fetishization of female bodies, a fetishization that starts in early childhood and drives a whole cluster of consumer goods industries, be they toys, pastries, cosmetics or Instagram reels.
RO
Operând reguli de compoziție specifice curentului Cartoon Glam, în care figura umană domină suprafața de reprezentare, Ioana Băltan reușește să creeze, prin mijloace picturale, un îndrumar de revizitare a memoriei prunciei, în economia căruia, mai întâi, izolează elemente cu încărcătură simbolică – un unicorn, o acadea, un iepuraș- ulterior organizându-le în ecosisteme vizuale guvernate de legile esteticii hiper-feminine. Harta imaginară a Ioanei urmează astfel, logica inversă a construcției romanului de creștere-bildungsroman- fie el literar sau vizual. Dacă în bildungsroman personajul principal descoperă necunoscutul, învață să gestioneze realitatea înconjurătoare dezvoltând abilități noi și urmând un traseu narativ liniar cu început și finalitate, în seria Ioanei Băltan, acesta redescoperă cunoscutul uitat, fiind confruntat cu secvențe de copilărie supuse non logicii memoriei emoționale.
Liniaritatea narațiunii este astfel pulverizată în fărâme de amintiri developate aleator pe suprafețe de dimensiuni mari, lucrate în ulei pe pânză. Privitorului îi sunt servite felii din arhivele emoționale ale artistei, arhivele acelui illo tempore perfect conservat sub cărnurile păpușilor plastifiate aflate în prim plan. Ioana Băltan crește lumina compozițiilor sale prin juxtapunerea tentelor desaturate celor saturate. Galbenul de Neapole, galbenul de stronțiu sau rozurile de thalo crimson câștigă un înalt indice valoric în compania albastrului de cobalt, violetului magenta și verdelui de China. Ritmarea suprafețelor lucrate în tente oranj ultra saturate cu umbre arse transformă unele compoziții din static- reprezentative în dinamicnarative,
înfățișând privitorilor personajele păpușesti în mișcare. Pe neașteptate, zânele de plastic par a se mișca, grației asocierilor cromatice exprimate de artistă. Gesturile ample ale personajelor, exaltarea carnației prin suprapunerea stratului de glasiu cât și opțiunea artistei pentru portretul generic cu trăsăturile faciale exagerate sunt, toate, manifestări tipice ale genei dominante Cartoon Glam alterată de icono semnele esteticii hiper- feminine.
O lume Barbie cucerind tărâmurile fantastice ale copilăriei ni se arată în cadre ce par a fi selfiuri de Instagram. Atenția sporită pe care artista o acordă tratării volumelor capilare prin tușe subțiri, alungite și calme, aplicate pe formă, cât și maniera de tratare a pieselor de îmbrăcăminte în pasteluri subtil texturizate amplifică feminitatea personajelor redate. Această feminitate debordantă cucerește în totalitate suprafața de reprezentare. Toate pânzele devin, astfel, feminine câștigând calitatea de cadre martori ai contestării normelor heteronormative și transformând picturile într-o suită de confesiuni auctoriale.
Mesajele Ioanei Băltan țintesc dincolo de estetizarea unor păpușele care-și fac selfie-uri mâncând prăjituri, fardându-se sau călărind unicorni pufoși în galop volant, și vizează fetișizarea excesivă a corpurilor feminine, fetișizare care începe în fragedă pruncie și care antrenează o întreagă suită de industrii de bunuri de larg consum, fie că sunt ele jucării, produse de patiserie, produse cosmetice sau reel-uri de Instagram.
Gilda Ghinoiu
