EN Vulnerability is a brutal space
BEATRICE DUMAN
Curator: Anne-Marie Lolea
We often like to believe that our interiority—our emotional wounds, scars from past experiences, and the multitude of facets of one’s personal existence—is sealed deep within, hidden beneath layers of carefully applied stitches. This perception of rawness as private, impenetrable, and intact offers a sense of control, even protection and intangibility. The body, though assumed to contain and conceal, can also betray us—becoming a site where the past is inscribed and where the illusion of wholeness quietly unravels. It becomes a map that traces one’s motifs, ideologies, fears and desires. As philosopher Byung-Chul Han saw it, the contemporary human being is fractured and in a constant search for meaning – while the scar, that binds back together these fractures, as artist Beatrice Duman sees it, stands as a visual metaphor marking the culmination of this transformative journey.
‘‘Vulnerability is a brutal space’’ brings together a new series of figurative paintings, within which Beatrice Duman constructs an emotionally charged visual universe, deeply rooted into a personal iconography. Levitating in what seem like never-ending deserts and pristine waters, surrounded by veils of light and carnal flowers, the feminine figures depicted by Beatrice reveal, within their fading silhouettes, a discrete image of the self. Many of the works carry a dreamlike atmosphere, suspended in a liminal space between sleep and wakefulness—what could be called hypnagogia, a state where the body rests but the mind remains vividly active. This quality infuses the works with an uncanny atmosphere and a tense anticipation of subtle movement of the depicted figures.
Each woman portrayed by Beatrice is caught in the middle of either an interior or exterior struggle: the figure that emerges as the wolf in sheep’s clothing comes as a visual metaphor for the masking of inner strength in the face of social constraint, as for many there lies a feral force beneath the surface of gentleness. The sword becomes an instrument in the moral struggle between sin and redemption, as one painting depicts this directly: a nude figure embodying temptation is confronted by another holding a sword—an image of inner conflict and duality. On the other side, canvas shapes and framing elements contribute to this immersive universe. Oval formats reference intimate objects like photo lockets (often used for keeping close to the heart the image of the beloved one), while frames made of thorns introduce a tension between beauty and danger. Two swans, symbols of love, appear on oval canvases, casting a light on tenderness within the broader emotional narrative.
The exhibition space also becomes an extension of Duman’s interior tempo-reality: the mirror plays a central role as a metaphysical threshold—a portal to self-reflection that leads to transcendence. Having the glass made from sand, the mirror also ties back to the desert—a recurring environment that suggests ephemerality (if we have in mind the image of the sand grains slowly slipping through an hourglass). In the space of the gallery, these visual symbols are echoed through materials: real sand brought into the installation, spread around in a specific manner that generates the spatial dialogue, a sewing cushion as an object of healing and a layered soundscape evoking a dreamlike terrain. Thus, the exhibition turns into a setting for quiet, intimate exploration—carefully guided by the sensory interventions.
Beatrice Duman’s work emerges from a space of self-reflection and instinctive creation. She does not force meaning, but allows it to surface organically from personal experience. Her paintings reveal an ongoing negotiation with trauma, transformation, and healing. They are at once confessional and universal, violent and tender, wounded and healing. ‘‘Vulnerability is a brutal space’’ invites the public to reconsider the body not as a sealed vessel, but as a visual archive of personal motifs and beliefs—one that subtly reveals the layered interplay between trauma, memory, and identity.
Beatrice Duman (b. 2000, Bucharest) is a self-taught visual artist working primarily in oil painting. Her practice delves into the human subconscious and emotional states, often reflecting on femininity, the condition of the woman, and the intimate landscapes of her inner world. Drawing from personal experience and symbolic depth, her works invite viewers into a space of introspection and psychological resonance. Duman has been part of several group shows, including Wholymother at Strata Gallery (2021), Thirteen Shapes of May at IOMO Gallery (2024), and Aquarius Pavilion at Pharmakon Gallery (2025).
Anne-Marie Lolea holds a BA in Art History and is pursuing an MA at CESI, focusing on a research project on contemporary art interventions in heritage buildings. She is a curatorial assistant at /SAC @ Bucharest and an independent curator. She occasionally writes exhibition reviews and is passionate about collaborative projects & the continuous exploration of the art world.
RO Vulnerabilitatea e un spațiu brutal
BEATRICE DUMAN
Curator: Anne-Marie Lolea
Ne place să credem că interioritatea noastră — rănile emoționale, cicatricile lăsate de experiențele trecute și multitudinea de fațete ale existenței personale — este sigilată adânc în sine, ascunsă sub straturi cicatrizate, cusute cu grijă. Această percepție a vulnerabilității ca fiind privată, impenetrabilă și intactă oferă un sentiment de control, ba chiar de protecție și intangibilitate. Corpul, deși se crede că poate ascunde și masca, ne poate trăda — devenind o suprafață pe care trecutul se imprimă și pe care iluzia integrității se destramă în tăcere. Devine o hartă ce trasează motivele, ideologiile, fricile și dorințele unei persoane. După cum observa filozoful Byung-Chul Han, omul contemporan este fracturat și aflat într-o căutare constantă a sensului — în timp ce cicatricea, care, în viziunea artistei Beatrice Duman, lipește aceste fracturi, reprezintă o metaforă vizuală ce marchează punctul culminant al călătoriei transformatoare.
Vulnerability is a brutal space reunește o nouă serie de picturi figurative în care Beatrice Duman construiește un univers vizual încărcat emoțional, profund ancorat într-o iconografie personală. Levitând în ceea ce par a fi deșerturi fără sfârșit și bazine limpezi, învăluite în lumini diafane și flori ce maschează un soi de carnalitate, figurile feminine reprezentate de Beatrice dezvăluie, prin siluetele lor estompate, o imagine discretă a sinelui. Multe dintre lucrări emană o atmosferă onirică, suspendată într-un spațiu liminal între somn și trezire — ceea ce s-ar putea numi starea hipnagogică, în care trupul se odihnește, dar mintea rămâne intens activă. Această calitate conferă lucrărilor o aură stranie și o tensiune greu de definit, sugerând iminența unei mișcări abia perceptibile a figurilor reprezentate.
Fiecare femeie portretizată de Beatrice este surprinsă în mijlocul unei lupte, fie ea interioară sau exterioară: figura care prinde contur sub forma unui „lup în piele de oaie” devine o metaforă vizuală adusă camuflării forței interioare în fața constrângerilor sociale: dincolo de aparența blândeții, se ascunde adesea o forță instinctuală, neîmblânzită. Sabia devine un instrument al luptei morale dintre păcat și mântuire, motivul fiind exemplificat direct în cadrul unei lucrări: o figură nudă, ce întruchipează tentația, este confruntată de o alta care întinde amenințător o sabie — o imagine a conflictului interior și a dualității. Pe de altă parte, formele pânzelor și elementele de încadrare contribuie la conturarea acestui univers imersiv. Formatele ovale fac trimitere la obiecte intime, precum medalioanele fotografice (adesea folosite pentru a păstra aproape de inimă imaginea persoanei dragi), în timp ce ramele din spini introduc tensiunea dintre frumusețe și pericol. Două lebede, simboluri ale iubirii, apar pe pânze ovale, exemplificând tandrețea în cadrul narațiunii emoționale mai ample.
Spațiul expozițional devine, la rândul său, o extensie a realității interioare și a ritmului afectiv propriu artistei: oglinda capătă un rol central, funcționând ca o graniță metafizică — un portal al introspecției, care conduce spre o stare transcendentală. Fiind realizată din sticlă provenită din nisip, oglinda stabilește și o legătură simbolică cu deșertul — un peisaj recurent în lucrările artistei, ce evocă efemeritatea (mai ales dacă ne gândim la imaginea firelor de nisip care se scurg încet printr-o clepsidră). În spațiul galeriei, aceste simboluri vizuale sunt reflectate prin materiale reale: nisip adus în instalație și așezat într-o manieră care generează un dialog al spațiului, o pernă de cusut ca obiect al vindecării și un peisaj sonor stratificat ce evocă un tărâm al visului. Astfel, expoziția se transformă într-un cadru al explorării tăcute și intime — ghidată cu grijă prin intervenții multisenzoriale.
Lucrările lui Beatrice Duman sunt concepute în cadrul unui spațiu al introspecției și al creației instinctive. Ea nu forțează sensul, ci îl lasă să iasă la suprafață în mod natural, integrând propria experiență psihică, fizică și valoare estetică. Picturile sale reflectă o negociere continuă cu trauma, transformarea și vindecarea. Sunt, în același timp, confesionale și universale, violente și tandre; sunt despre rană și despre procesul de vindecare. „Vulnerability is a brutal space” invită publicul să reconsidere corpul nu ca pe un recipient sigilat, ci ca pe o arhivă vizuală a motivelor și convingerilor personale, ce dezvăluie subtil interacțiunea stratificată dintre traumă, memorie și identitate.
Beatrice Duman (n. 2000, București) este o artistă vizuală autodidactă, care lucrează în principal în tehnica uleiului pe pânză. Practica sa artistică explorează subconștientul uman și stările emoționale, reflectând adesea asupra feminității, condiției femeii și peisajelor intime ale propriei lumi interioare. Inspirate din experiențe personale și încărcate cu serii atent alese de motive, lucrările ei primesc privitorul într-un spațiu al visului, latenței și al rezonanței psihologice. Duman a participat la mai multe expoziții de grup, printre care Wholymother, la Strata Gallery (2021), Thirteen Shapes of May, la Iomo Gallery (2024) și Aquarius Pavilion, la Pharmakon Gallery (2025).
Anne-Marie Lolea este licențiată în Istoria Artei și urmează un program de master la CESI, unde își propune realizarea unui proiect de cercetare axat pe intervențiile de artă contemporană în spații de patrimoniu. Activează ca asistent curatorial la /SAC @ București, fiind, totodată, și curator independent. Scrie ocazional cronici de expoziție și este interesată de proiectele colaborative, precum și de explorarea continuă a scenei culturale.