Noiz – Duo Show

Noiz – duo show (18.04.-20.05.2023)

Alexandru Ranga 

Laurențiu Zbîrcea

curated by Alexandra Ioniță

ENG.

Youth is tumultuous and attracts attention. While established artists have refined their communication styles, young artists, immersed in the process of self-development continue to create, noise by noise, a language of their own.
In the current duo exhibition at IOMO Gallery, Alexandru Ranga’s sculptural installation features around 200 bees hovering above their queen, while Laurentiu Zbircea’s mixed media self-portraits are presented to the public as a monumental visual diary.
Although not obvious at first glance, the artists’ concerns raise questions about the power of the individual and the power of collective intelligence. The sounds emanating from each work linger long after we leave the exhibition hall.

When honeybee colonies become overcrowded in the hive, part of the workers stay in the nest and raise a new queen, while the others, along with the original bee mother, begin searching for a new home. When they find a suitable spot, they come back to the hive and perform the “waggle dance”, informing the rest about potential nesting sites. Other bees then go and investigate for themselves, coming back and dancing in favour of the location they see fit. The heated debate over choosing a new home can last up to a few days and the new location is only clear when many bees dance in support of the same spot, thus reaching consensus. The complex process, along with the concerted decision to fly in the same direction at the same time, supports the idea that bee swarms behave like superorganisms, demonstrating the power of collective intelligence, but also pointing out that despite being constricted by rules, these insects are not fully stripped of their individuality.

As humans, we have the freedom to create our own identity and even change it multiple times throughout life. Our rules are not as strict as the bee’s, yet we are influenced in every moment by background, education and by various beliefs that sometimes create limitations instead of breaking them.

In a beehive, the queen’s personality influences the entire hive.  Alexandru Ranga’s Queen mother is vigilant, displaying signs of aggression and defensiveness. Her distortions and roughness are like signature marks covering her entire body. Heaviness binds her to the earth, while the workers form an unsettling, yet gracious “V” shape, like jewels frozen in a spiderweb of existential questions.

Laurentiu Zbircea’s dark and colorful self-portraiture reveals fragments of the artist’s personality and preoccupations. His work suggests his belief in the power of introspection and the possibility of creating a better future through auto analysis. His artistic discourse is bold yet intimate, highlighting events we all go through as we strive to live life fully, thus we have elements like the heart and the bleeding chest, but also the natural environment as a healing force from painful experiences. The anonymous silhouettes and the stories they serve as main characters for, reinforce
the path of self-discovery. Painted, scribbled and smeared, Zbircea illustrates places and situations from his past, but he also introduces himself in ideal, fantastic locations he’d like to find himself in one day.
Individuality breeds creativity, yet sometimes it can alienate us from community. Conversely, being swallowed by any community, long before we’ve had time to properly develop, alienates us from our true selves.
The joining of Ranga and Zbircea’s artworks like puzzle pieces, enhances their ability to mirror and complete each other, while still expressing strong points of view, on their own.

 

 

RO.

Tinerețea este tumultoasă și atrage atenția. În timp ce artiștii consacrați și-au rafinat, prin intermediul operei lor, stilul de comunicare, tinerii artiști, cufundați încă în procesul dezvoltării personale, creează, zgomot cu zgomot, o limbă proprie.
Actuala expoziție duo a Galeriei IOMO alătură instalația sculpturală a lui Alexandru Ranga, compusă din aproximativ 200 de albine suspendate deasupra reginei lor, de autoportretele lui Laurentiu Zbîrcea, prezentate publicului asemenea unui vast jurnal vizual.
Deși poate să nu fie evident la prima vedere, artistii ridică intrebări despre puterea individului și puterea inteligenței colective. Sunetul produs de fiecare lucrare în parte răsună în mintea noastră mult timp după ce am părăsit spațiul în care aceasta este expusă.

Când un stup devine prea aglomerat, albinele decid sa crească o nouă matcă, în timp ce o parte din lucrătoare, împreună cu regina,  pleacă in căutarea unei locuințe noi. Găsind un loc potrivit, acestea se întorc la stup și efectuează un dans specific numit „waggle dance”, informând celelalte lucrătoare despre potențialele locații pentru cuib. Albinele zboară și investighează singure, revenind și dansând în favoarea locației pe care fiecare o consideră potrivită. Dezbaterea aprinsă asupra alegerii unui nou stup poate dura pană la câteva zile, iar noua locație devine clară doar atunci când majoritatea albinelor ajung la un consens, dansând în favoarea aceluiași loc.
Atât procesul complex prin care albinele aleg locația noului cuib cât si acțiunea concertată de a zbura în aceeași direcție, în același timp, susțin ideea că roiurile de albine se comportă precum un superorganism, demonstrând puterea inteligenței colective, subliniind totodata că, în ciuda regulilor pe care le urmeaza, insectele nu sunt complet lipsite de individualitate.

Ca fiinte umane, avem libertatea de a ne crea propria identitate și chiar de a o schimba de multiple ori pe parcursul vieții. Nu suntem supuși unor reguli atât de stricte precum albinele, însă suntem influențați în fiecare moment de mediul socio-cultural si de diverse credințe care, departe de a ne ajuta să ne depasim limitările, contrubuie la întarirea lor.

Într-un stup, personalitatea reginei influențează comportamentul tuturor albinelor. Regina lui Alexandru Ranga este alertă si defensivă, distorsiunile,
jocul dintre suprafetele lucioase si rugozitatea metalului fiind elemnte distincte care îi acoperă întregul corp. Greutatea o leagă de pământ, in timp
ce restul albinelor formeaza un “V” neliniștitor dar grațios, suspendate în aer asemenea unor bijuterii prinse într-o pânză de întrebări existențiale.

Autoportretele obscure și colorate ale lui Laurențiu Zbîrcea dezvăluie fragmente din personalitatea și preocupările artistului. Lucrările sale sugerează credința sa în puterea introspecției și posibilitatea de a crea un viitor mai bun prin auto-analiză. Indrazneț si intim, discursul său artistic luminează ceea ce se întâmplă atunci când ne străduim să trăim viața la maxim; astfel avem elemente precum inima și pieptul care sângerează, dar și prezența mediului natural ca forță de vindecare a experiențelor dureroase. Personajele anonime și poveștile care le înfățișează ca protagoniști îmbunătățesc calea autodescoperirii. Pictate cu nerv si plasticitate, Zbîrcea ilustrează locuri și situații din trecutul său, dar se prezintă și în locații ideale, fantastice, în care și-ar dori să se regăsească într-o buna zi.
Individualitatea generează creativitate, dar uneori ne poate înstrăina de comunitate. În schimb, a fi înghițit de orice comunitate, cu mult înainte de a avea timp să ne dezvoltăm corespunzător, ne înstrăinează de sine.
Îmbinarea operelor lui Ranga și Zbîrcea precum piese de puzzle, sporește, în cele din urmă capacitatea lor de a se oglindi și de a se completa reciproc, exprimând deasemenea puncte de vedere puternice ca lucrari de sine stătătoare.

Alexandra Ioniță