Scrabble In Babel And Other Godly Pranks / Debandadă în Babilon și alte farse divine
IRLO ( Laurențiu Alexandrescu)
20.06-31.07
curated by Gilda Ghinoiu
EN
In the beginning was the Word and the Word was with God. And the Word was God. All things were made through Him, and nothing was made without Him (John 1:1.4).
The series Scrabble in Babbel and Other Godly Pranks signed IRLO (Laurenţiu Alexandrescu) takes the form of a visual research in which the author integrates the imaginary swarms emanating from the archetype of the Playful God – Deus Ludens – whose extension on the mundane plane is the Nomothetic Adam.
God defines the universal equations, creates the celestial syntax of the Sefirot and, implicitly, the map of the divine ecosystem, as a play on words governed by perfect formulas, in which the utterance corresponds to the object of utterance.
The first Adam, continues the epistemological exercise at the behest of his father, this still immature Deus Ludens. His immaturity proven by the fact that He also transmits the genome of the sacred language to the newly born Eve, who, in turn, breaks the tradition of liturgical and telepathic communication by uttering sounds and not sacred formulas. In her dialogue with the serpent, Eve rolls the sacred syntax from the Eternal into the ethereal. Phonologically, Eve is the first to make sounds, to order syllables, and, through her reckless gesture, thus alters the sacred language, giving it an imprecise material dimension. She is the one that brings the Logos to dust, setting in motion all the subsequently generated series of errors.
It was not by chance that IRLO decided, in his maturity, to visually explore this metaphysically weighty and strongly autobiographical subject, since he started in the visual arts as an urban painter, as a graffiti artist and, therefore, as a letter writer, the story of his tag being a saga per se.
Laurenţiu Alexandrescu inherited his passion for anagrams from his father. Like Adam (SIC!), he has long sought to define his signature. Laurenţiu became LORI, then LORILORI and then IRLOLORI, to finally settle for IRLO, the tetragram that consecrated him and under which he founded Novus Ordo Muralis with Obie Platon and Kerozen.
NOM Crew is known for the media ruckus and social uproar that erupted in the spring of 2014, around the subject of the fretwork at the Saint George’s Church in the capital where, overnight, the urban guerrillas created an apocryphal Saint George. It was made up of entangled visual elements and its composition- spread over an area of 250 square meters – presented a symbolic consistency comparable to a peppery hermeneutic soup of crushing rules of canonical visual representation.
IRLO is one of the contemporary visual artists who wistfully acknowledges and transparently exhibits his mystical appetites on colorful surfaces through mixed fluorescent media, in which the viewer can easily identify the gnostic thought traditions that lie at the root of the artist’s expansive statements about Creation and Creator. For IRLO, an anthroposophical enthusiast, Christ is Chris, and he is my best friend and Scrabble in Babel and Other Godly Pranks shows, once again, that mysticism, legend and Romanian folklore are present in the form of invariants, constants of the visual language employed by the artist, who recurrently accesses and reinterprets the world of the Romanian fairy tale, Gnostic pseudo-Christianity, the body-soul duality, the human body as a macrocosmic micro-projection, generously grafted with iconic elements of the generation with the key around its neck.
In IRLO’s hallucinatory imaginary universe, God was a child, but don’t imagine that He was a child-child, like our children whom we adorn with silly clothes and force to learn poems and mathematics that even we no longer believe in. God was not one of those children who went to kindergarten and for whom parents bought the fanciest set of crayons on His birthday. At age seven, God didn’t have a key hanging around his neck and tied on a shoelace that said YALE.
God put the key to the universe around His neck Himself, and it said YHVH, not YALE. This we know from some scholars concerned with Temurah, Gematria, and Notarikon. Alpha and Omega was hovering with His Spirit over the waters and He attempted the first utterance. What language He spoke in those days we do not know, but we suspect that He was using some sort of babble, like any child. This is the only way to explain bosons, hadrons, quarks, pens, peaks and beaks. Again, we don’t know in which language He uttered all these, because only the Latin version has reached
us, but we do know that the first subject-plus-predicate structure was Fiat Lux and that, what’s more, He spoke with a lisp. That’s why, in addition to Fiat Lux, fiat luxury shyly diddled into speech as well. So, too, dallied heavens and havens with have-nots, grace with grape, grandmother’s loom with the others’ gloom, the mass with the masses, fairies with fairness, crockery with crookery, dogs with hot-dogs, and miles packed with mines.
God has never queued to buy bread on the monthly-ration card, but he could have. He never ate Vietnamese shrimp or had a Chinese pencil case with a mirror and a magnet, but He would have liked to. He didn’t know what naphthalene-laden cupboards smelled like, because He didn’t have a grandmother who used mothballs, but He would have had a blast! For IRLO God didn’t play Thick Milk, The Boogeyman or Country-Country We Want Hostages with the gang of neighborhood brats, but He can’t wait!
RO
La început era Cuvântul și cuvântul era cu Dumnezeu. Și Cuvântul era Dumnezeu. Toate lucrurile au fost făcute prin El și nimic din ce a fost făcut, nu a fost făcut fără El. (Ioan 1, 1:4)
Seria Scrabble In Babbel And Other Godly Pranks semnată IRLO (Laurențiu Alexandrescu) ia forma unei cercetări vizuale în care autorul integrează roiurile imaginare emanate de arhetipul Dumnezeului Jucăuș- Deus Ludens- al cărui prelungire în plan lumesc este Adam Nomotetul.
Dumnezeu defineste ecuațiile universale, crează sintaxa celestă a sefiroților și implicit harta ecosistemului divin ca pe un joc de cuvinte guvernate de formule perfecte, în care rostirea corespunde obiectului rostirii. Adam continuă exercițiul epistemologic la îndemnul tatălui său, acest Deus Ludens, încă imatur, imaturitate dovedită de faptul că transmite genomul limbii sacre și Evei, de-abia născută și care, la rândul ei, rupe tradiția comunicării liturgice și “telepate” rostind sunete și nu formule sacre. În dialog cu șarpele, Eva rostogolește sintaxa sacră din Etern în eter. Fonologic, Eva este prima care scoate sunete, ordonează silabe și care, prin gestul său necugetat, alterează limbajul sacru dându-i dimensiune materială imprecisă. Ea este cea care coboară Logosul în materie și de la care sunt generate toate seriile de erori lumesti ulterioare.
IRLO amprenteză seria cu marca personală consacrată- umorul frust, sănătos ce transformă selecția într-o suită de snoave de un românesc pur și concret în care artistul etalează, pe suprafețe colorate în tente exaltate, defectele realului pe care-l trăim și care își au originea în secularizarea limbii sacre al cărei punct culminant este marcat de nefericitul eveniment petrecut în vremurile lui Nimrud din Ur –Confusio Linguarum.
Nu întâmplător IRLO a decis, la maturitate, să cerceteze vizual acest subiect cu greutate metafizică și cu o puternică încărcătură autobiografică, acesta debutând în artele vizuale ca zugrav urban, ca graffer, așadar ca scriitor de litere, povestea tag-ului său fiind o saga per se.
Laurențiu Alexandrescu a moștenit pasiunea pentru anagrame de la tatăl său. La fel ca și Adam (SIC!) și multă vreme a căutat să-și definească semnătura. Laurențiu a devenit LORI, apoi LORILORI și mai apoi IRLOLORI ca într-un final să hotărască pentru IRLO, tetragramă care l-a
consacrat și sub care a înființat Novus Ordo Muralis alături de Obie Platon și Kerozen.
NOM Crew este cunoscut pentru gâlceava mediatică și degringolada socială strârnită în primăvara anului 2014, în jurul subiectului calcanului de la Biserica Sfântul Gheorghe din Capitală unde, peste noapte, gherila urbană a plăsmuit un Sfântul Gheorghe apocrif alcătuit din elemente vizuale prolixe și care compoziție- desfășurată pe o suprafață de 250 de metri pătrați- prezintă consistență simbolică a unei supe hermeneutice piperată și zdrobitoare de reguli de reprezentare vizuală canonică.
IRLO își asumă și expune transparent apetitele mistice în pictură pe pânză, instalații, ronde-bosse și obiecte parietale, de această dată. Privitorul poate identifica cu ușurință tradițiile de gândire gnostice ce stau la rădăcina afirmațiilor răspicate ale artistului cu privire Creație și Creator. Pentru IRLO, pasionat de antroposofie, Hristos este Cristi și este cel mai bun prieten al meu iar Scrabble In Babel And Other Godly Pranks arăta, încă odată, că mistica, legenda și folclorul românesc sunt prezente sub forma unor invarianți, a unor constante ale limbajului vizual operat de către artist, ce accesează recurent și reinterpretează lumea basmului românesc, pseudo-creștinismul gnostic, dualitatea corp suflet, corpul uman ca microproiecție
macrocosmică, altoite generos cu elementele iconice ale generației cu cheia la gât.
Universul imaginar halucinant al artistului propune un Dumnezeu ce fost odată copil -copil și de aceea nu prea știa ce să se facă cu cuvintele. Însă nu care cumva să ne închipuim că era un copil ca și ai noștri de-i punem să învețe poezii și matematici în care, nici măcar noi, nu mai credem. Dumnezeu nu era un copil dintre aceia care mergeau la grădiniță și căruia părinții să-i fi cumpărat, de ziua lui, cel mai șmecher set de creioane colorate. La șapte ani, lui Dumnezeu nu i-a pus nimenea la gât o cheie, înnodată pe-un șiret, pe care să scrie YALE.
Dumnezeu și-a pus singur cheia universului la gât, pe care scria YHVH, nu YALE, lucru știut de la niște cărturari preocupați de Temurah, Ghematrii și Notaricoane. Plutind cu Duhul Său deasupra apelor, Alfa Și Omega a încercat prima rostire. Ce limbă vorbea pe vremurile acelea nu știm, dar bănuim că tot un soi de gângureală gângurea, asemeni oricărui copil. Doar astfel pot fi explicați bosonii, hadronii, quarkurile, pixurile, piscurile și pliscurile. Pixelii, harababurele, zarzavagiii, șurubelnițele și monocotiledonatele au fost rostite mai târziu. Nu știm în care limbă a rostit toate acestea, pentru că la noi a ajuns doar varianta în latină, dar știm că prima propoziție cu subiect și predicat a fost Fiat Lux și că era încă peltic. De aceea, pe lângă Fiat Lux, a lunecat șmecherește, în vorbire, și fiat luxos. Tot așa au apărut grațiile cu gratiile, raiurile cu râurile și cu răii, războiul bunicii cu războaiele altora, vesela cu veselia, masa cu masele, ialele cu ielele, cățelul cu cățeii de usturoi în coadă, mila umană cu milele marine la pachet.
IRLO știe că Dumnezeu n-a stat niciodată la coadă la pâine pe cartelă, dar ar fi putut. N-a mâncat creveți vietnamezi și nici n-a avut penar chinezesc cu oglindă și magnet, dar i-ar fi plăcut. N-a știut cum miros dulapurile cu naftalină, pentru că El nu avea o bunică care să folosească naftalină, dar s-ar
fi bucurat! IRLO știe că Dumnezeu n-a jucat Lapte gros, Omul negru sau Țară-țară vrem ostași cu banda de pitici din cartier, dar abia așteaptă!
